îmi era dor de acea clipă în care grijile dorm
iar pe tine te puteam mângâia
îți puteam modela orice haină
să-ți potrivesc sentimentele
culorile
șoaptele
fără frica pierderii vreunui mal
erai copacul crescut în odaia cu aer condiționat
nu știai
sau nu voiai să atingi seceta aprigă de afară
durerea-i sângerie
Doamne
ce dor mi-a fost de tine
încrezătoare deschid ușa
verdele îmi trezește foamea
adulmec potecile nervurilor albastre
adulmec gustul de căpșună
mângâi somnul versurilor
zâmbetul se alungește nerușinat până la umbra
tâmplelor
mulțumirea își face patul în apele sufletului
între priviri de dor
prind mâna sidefie
caldă
îți surprind privirea mulțumită
ziua de azi
copac înfrunzit
are surâs
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu