. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

doar mâinile noastre



printre amintiri
se amăgesc cu false trăiri
ochii prea obosiți confundă albastrul cu cenușiul
cu fiecare cuvânt clipele se ghemuiesc într-un măr
 pe sticla aburită desenez jucării din amintirea bunicii
 zborul îmi fulgeră tâmpla
iubite
ia tu mărul și așază-l în formă de dragoste
la margine de drum
semn că-i cer iertare primăverii
 
 
ultimul dulce din bocceluță
este scos la licitație
în ritmul izvoarelor de munte
de parcă neatingerea s-ar desface în mii de cioburi
spini de gheață
prea devreme
prea ușor
prea neînțeles
 
privirea îmi rămâne încremenită spre răsărit
din dorința că poate voi zări
un senin care să semene
cu ochii lui Iisus


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu