. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

gândul



trece spre timpul
în care puteam împleti margarete
cununa o așezam pe gardul de nuiele
bunica spunea că atrage dragostea
așteptam
o credeam depate de bănuieli

după ore
zile
se usca invariabil
și nerăbdarea pălea odată cu ea

gândul poartă cu el multe sacoșe
într-o mână și în alta
roșii
cenușii
mereu clătinate de adâncimi

frica curge în neant
irupe
în jur doar eu și ea
pierdută-n gândirea
cu geanta albă pe umăr

iubite
acum viața are alte măști
margarete se reîncarnează absolut în culori
duios se reazămă pe colțul buzelor
dorul sărutului
dulcea-i privire măsoară secundele până la soare
nu știam că gândul are fruct

în ultima geantă obosită
pun câtă lună răsare-n nopți
apoi
îmbrățișăm atingerea
cu degetele visului

jocul se vindecă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu