este... nu știu
în zori sau amurg
sau acum se trag draperiile
ultimei pietre rămase la hotarul incertitudinii
știu doar
că nu este ceață
nechezatul zbuciumului se stinge
nu mai doare...
sub mâinile cordului
încă încolțește o picătură de sânge
semnul rămâne la hotar
reamintindu-mi vechiul
îl pun în sân
și îi mângâi cu razele soarelui
cărarea
clopotul luminii
este palisadă lacrimii din amurg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu