. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

răspunsuri

Răspund florilor de magnolii
din colţul abrupt al odăii:
-Ai aşezat mii de stele pe cerul nopţii,
ai îmbrăcat de mii de ori cămaşa albastră,
fâşii rămase
sunt vindecate de razele blânde ale apusului,
priveşte, linia orizontului
este deschisă!

Răspund singurătăţii:
-Eşti singura jertfită în oglindă,
cum ar fi
să-ţi smulgi pomii din rădăcină,
să-ţi sădeşti ecoul urmelor de la malul mării,
să strigi:
-Mă iubeşte lumina!

Înainte să-i răspund inimii,
îi aşez sub picioare un preş alb.
-Inimă,
ai intrat de mii de ori pe porţile cerului,
ai îngheţat de mii de ori în aburul verii,
nu-ţi lăsa visul
să zboare necontrolat,
pune-i cununa de frunze
în timpul meu!

Mă-nverzesc lângă tine...

Îţi împletesc fundiţe din lumina nopţii,
să luminezi,
acum,
aici,
fă-mă
stăpâna
cerului!...

***

publicată în Revista Sfera Online în 8 mai 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu