. Pe limba acestui timp nădejdea este tot mai mică,
de ea trebuia să ai grijă că de un talisman,
să-i dăruiești conduri aurii...

duminică, 12 iulie 2015

sub greutatea umărului



iarnă
sub pleoapa dreaptă
toamnă
stau în praful magic al verii
unde-și revarsă lumina bătăile aripilor

mă reazăm de cuvinte rotunde
iar ele îmi cântă
rup tăcerea ca ruga să ajungă la mine
se înfruptă din azi
pentru mâine în nisipul fântânii

clipele sfâșiate nu se lipesc
sunt doar un punct de neghină
cu care te joci

arată-i luminii timpul minuscul care se stinge
poate așa se va sfârși acest joc fără început
vei rămâne cu râsul sculptat
iar eu desenând pe trotuar inimi voi fi Șeherezada

a rămas în mine doar praful verii
o lumină fără pași

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu