trăiri

Simt tristeţea liniştii,
 ca o gură de Coca-Cola rece,
când
 străbate ce a rămas în trup 
 după moliile vampir.
 Au luat chiar şi uscăciunea golului lăsat de marele ospăţ.
 Primăvara mai pierde odată
 în cântărirea lăstarilor şi a gorunilor bătrâni.
 
 Memoria acestor gânduri încolăcite în jurul pieptului
 nasc un periplu poetic, dureros de real...
 Las aceste trăiri să se târască sub gardul alegerii,
şi trec în alta...
 Băiatul râde.
 Ochii mari, verzi, oglindesc cerul.
 Bătăile inimii se ung cu miere,
 oblojind fiecare rană (nemaiştiind numărul lor)
 cu un colţ din zâmbetul lui...
 
 Nu are să ştie niciodată
 că nu pot fi iarnă, fără cuib în suflet
 deşi,
las ca oameni fără chip 
 să treacă false atingeri peste mine,
 doar el reuşeşte să petreacă
 fiecare baton de ciocolată,
peste crăpăturile de piatră ale inimii.
 Nu mă mişc de pe canapea
 de frică să nu sară căldura acestei trăiri,
 dar,
 nu-mi amintesc câte clipe sau zile sunt între ele,
şi dansează neruşinat la flacăra lumânărilor,
 într-un singur suflet,
 într-o singură viaţă,
 destul cât să simt
 că mai sunt...

 Am să le tai piscul.
 Atunci voi şti că lumina şi întunericul,
 albul şi negrul,
 au şanse egale la cenuşiul lumii.

În palmă,
frunza este mai mare ca ieri…