care
ți-e reazăm
toiag
dar
iubite
vino
să mă vezi în floarea de cais
cum
tac
ușoară
ca
duioșia dimineții să-nvețe să respire
lasă-ți
umbra să foșnească
până
la fructul oprit de pe ram
să
te ning cu doruri rozalii
nu
în vis
aici
acum
te fac stăpânul cerului
acum
te fac stăpânul cerului
iar
când n-am să mai fiu
nici
măcar umbra unei frunze
să
nu mă cerți
voi
fi în dorul umbrei
învăț
primii pași spre nemurire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu