blestem
timpul care trece
pe lângă umbrele
răsfoite-n
firul de lumină
ca un sărut
izvorât din singurătate
se preling
pe corzile chitarei
timpul
bate mătănii
la căpătâiul meu
clopotul vesteşte
trecerea fericirii
îţi sorb ultima lacrimă
să pot stinge în mine
ultimul dangăt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu