Mă-nfior
ca o floare de salcâm
când roua o atinge,
aşa mult vreau să-ţi întâlnesc privirea,
încât ochii
păşesc tot mai aproape de tine,
sărutul
se prelinge tandru pe firul de gând,
te caută prin ceaţă,
prind prima stea
căzută din inimă,
suspinul pluteşte în aer...
Ştergi
roua ceruită
în jurul ochilor,
acum
te văd parte din zori,
stele-mi prinzi pe tâmple,
tăceri atârni dincolo de râu,
fără să întrebi
dacă şi mâine va ploua cu aceeaşi putere...
Sărut
adăpostul crinilor
din fiecare ungher al jurămintelor,
cu speranţa
că de azi
voi intra în ploaia ta,
să am de unde curge veşnic.
***
publicată în Ziarul de Cluj-AM, 4 iul 2011
publicata in ziarul de Cluj- AM, 9 noi 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu